RO | Depresia peri/post-natala
Adesea tabloul maternității este unul plin de bucurie, însă uneori realitatea este contrarie și poate fi disfuncțională nu numai pentru mamă, dar și pentru ceilalți membri ai familiei, mai ales pentru copilul nenăscut sau cel nou-născut.
Provocările proaspeților părinți sunt mult mai dificile pentru acei părinți care se luptă cu propriile dispoziții emoționale sau relații sociale. Un lucru benefic este identificarea resurselor de ajutor specializat care pot să limiteze sau să prevină dificultățile serioase ce pot să apară pe termen lung. Orice experiență care apare în perioada perinatală și care afectează sentimentul general al stării de bine al unui părinte este demnă de luat în considerare indiferent de nivelul de severitate perceput. Cu ajutorul acestui material informativ încerc să vă fac cunoscut faptul că deși sunt neplăcute, sentimentele negative puternice pot să fie des întâlnite după ce ați născut sau înainte să dați naștere copilașului dvs și că există persoane specializate care vă pot ajuta.
Nu sunteți singura mămică ce se confruntă cu astfel de emoții și nu este un semn că ați pierdut controlul sau că veți fi o mamă rea!
Vă invit în rândurile de mai jos să citiți câteva întrebări și să răspundeți în sinea dvs cât mai sincer la ele. Toate întrebările se referă la modul în care v-ați simțit în ultima vreme, în ultimele două-trei săptămâni și se adresează femeilor însărcinate sau celor care au născut de curând:
- Am fost capabilă să văd partea hazlie a lucrurilor?
- Am căutat să mă bucur de toate?
- M-am acuzat pe nedrept atunci când lucrurile mergeau rău?
- Am fost anxioasă (speriată) și îngrijorată fără motive temeinice?
- Am fost înfricoșată și panicată pentru lucruri mici?
- Lucrurile m-au depășit?
- Am fost așa de nefericită încât am avut tulburări de somn?
- M-am simțit tristă, supărată, nefericită?
- Am fost așa de nefericită încât am plâns?
- Mi s-a întâmplat să mă gândesc să îmi fac ceva rău?
Dacă ați răspuns afirmativ la mai mult de cinci din întrebările de mai sus și credeți mult în răspunsurile dvs, este foarte posibil să treceți printr-o depresie peri/post-natală. Aceasta este o tulburare ce afectează o femeie din 5 și specificul acestei tulburări vă afectează nu numai pe dvs, dar și pe ceilalți membri ai familiei, mai ales pe copilașul dvs.
Fără ajutor de specialitate relațiile sociale vor avea mult de suferit, copilașul va suferi, mamele se izolează și mai mult, membrii familiei se înstrăinează și în rare ocazii pot să apară consecințe serioase pentru starea generala de sănătate.
De asemenea, unele mame nu simt o conexiune cu copilul lor și acest lucru le face să se simtă rușinate și îngrijorate. De obicei ele încearcă să ascundă aceste sentimente, dar mamele se pot simți foarte îngrijorate de buna îngrijire pe care o acordă copilului, de siguranța sa în timp ce simte că parcă acel copil „nu este al lor”. Așa ajung să aibă gândul că poate există o altă persoană ce ar putea să aibă grijă de copilul lor.
Orice eveniment care face ca o mamă să se simtă amorțită emoțional sau speriată poate să ducă la o relație dificilă cu alte persoane, inclusiv cu copilașul.
- O mamă își iubește imediat copilul și știe instinctiv ce dorește acesta
- O mamă ar trebui să fie capabilă să se dedice în totalitate copilului ei
- Nașterea unui copil aduce bucurie, fericire și o înțelegere deosebită în familie
- O mamă ar trebui să fie capabilă să se atașeze de copilul ei imediat după naștere
- Mă simt distantă față de copilul meu
- Parcă nu simt că acesta este copilul meu
- Copilul mă face să mă simt speriată
- Copilul mă enervează
- Mă simt prinsă ca într-o cursă, referitor la rolul de mamă
- Aș vrea ca zilele de odinioară, când nu aveam copilul, să revină.
Cauzele posibile pentru apariția acestor gânduri/sentimente tipice, de incapacitate de relaționare cu copilul, se pot datora unei depresii active, unei nașteri complicate sau traumatizante, unor experiențe traumatizante din trecut, stresului, problemelor de sănătate ale copilului sau dacă ați fost separată de copil la naștere.
Acestea pot să fie sentimentele dvs și chiar dacă încercați să le ascundeți, din păcate ele își fac simțită prezența în modul în care relaționați cu copilul dvs. Maternitatea și instinctul matern nu se manifestă la fel în toate cazurile și există ajutor pentru astfel de situații, nu sunteți singură, nici rea, nici incapabilă. Cereți ajutorul dacă vă regăsiți în această situație pentru că dvs și copilul dvs meritați ce este mai bun.
De ținut minte sunt aceste aspecte:
- Sentimentele se pot schimba
- Relația și sentimentele pozitive pot să se dezvolte
- Orice schimbare presupune implicarea factorilor timp și ajutor de specialitate, dacă nu îl primim de la cei din jur.
Vă aștept cu drag să vă răspund la întrebări și să vă ajut!
