Inflamatiile vaginului se numesc vaginite sau colpite, ele sunt asociate de obicei cu cele vulvare constituind vulvovaginitele. De asemeni unele vulvovaginite se insotesc si de inflamatii ale glandelor anexe (Bartholinite, Skenite), uretrei (uretrite) si mai ales ale colului uterin (exo si endocervicite).

Dupa agentii care le cauzeaza ele pot fi infectioase (bacteriene, parazitare, micotice, virale), prin agenti chimici (toxice, medicamentoase) si prin agenti fizici (vaginita de iradiere, prin corpi straini).
In raport cu varsta la care apar ele sunt variabile: la fetite mucoasa vaginala este subtire, acest fapt explicand frecventa crescuta a vulvovaginitelor cu germeni banali si frecvent asociate cu prezenta parazitilor (oxiuri) patrunsi in cavitatea vaginala ingusta. La femeia adulta se intalnesc frecvent vaginitele produse de boli cu transmitere sexuala.

Cauza aparitiei este reprezentata de o modificare a echilibrului florei vaginale, infectiile sau reducerea nivelului de estrogen dupa menopauza. Regiunea vulvo vaginala este usor accesibila infectiilor datorita deschiderii in mediul exterior, vecinatatii cu rectul, traumatismului sexual, modificarile florei vaginale normale pot fi determinate de:
-tratamente cu antibiotice, citostatice, corticosteroizi, antivirale
-contraceptivele
-modificarile hormonale (mai ales in timpul sarcinii)
-diabet zaharat prost controlat
-dispozitive contraceptive intrauterine (sterilet)
-dusuri intravaginale frecvente
-stari de imunosupresie (SIDA)
-chisturi sau polipi vaginali
-spermicide sub forma de crema sau bureti
-excese sexuale
-mictiunile si defecatia pot favorizarea migrarea florei din rect sau din uretra in vagin

Tipurile cele mai frecvente de vaginite sunt:
– vaginita bacteriana – aceasta fiind rezultatul inmultirii excesive a unei bacterii care se gaseste in mod normal in vagin, ducand la modificarea echilibrului florei vaginale (Gardnerella vaginalis)
-candidoza vaginala data de o ciuperca Candida Albicans
-tricomoniaza vaginala cauzata de un parazit (Trichomonas Vaginalis) care se transmite prin contact sexual
-vaginita atrofica data de continutul scazut in estrogeni al mucoasei vaginale care apare la menopauza

Simptomatologia vaginitelor este dominata de prezenta unei scurgeri vaginale anormale numita leucoree. Arsurile sunt consecinta iritatiei produsa de leucoree si duc adesea la confuzii cu cistita (infectia urinara). Pruritul (mancarimea) este un alt simptom prezent, mirosul dezagreabil si dispareunia (durerea la contactul sexual) insotesc vaginitele.
In plus unele semne si simptome depind de tipul vaginitei:
-vaginita bacteriana: se observa o secretie vaginala alb cenusie, urat mirositoare (miros de peste) mai evidenta dupa contactul sexual
-in candidoza principalul simptom este pruritul, insotit de o secretie alba, vascoasa cu aspect branzos
-tricomoniaza se manifesta prin aparitia unei secertii galbui sau gri verzui cu aspect spumos.
Secretiile vaginale normale reprezinta modalitatea vaginului de a se curata si de a mentine o stare de echilibru. In mod normal ele sunt transparente sau au o culoare alb tulbure, si un miros usor, nicidecum neplacut. Ele variaza in raport cu fazele ciclului menstrual, la ovulatie fiind mai abundente, translucide. Orice modificare in cantitatea, mirosul sau culoarea secretiilor impune o vizita la medic.

Diagnostic
Pentru a diagnostica vaginita se impune un examen ginecologic cu recoltarea unei mostre de secretie vaginala pentru a fi analizata la microscop, acest lucru permitand identificarea agentului care a produs infectia.

Complicatii
In general infectiile vaginale nu dau nastere unor complicatii grave.
In ce priveste vaginita bacteriana sau tricomoniazica, nediagnosticata si netratata se poate asocia cu complicatii ginecologice si obstetricale (ale sarcinii) – femeile cu vaginita bacteriana au un risc crescut deca dezvolta boala inflamatorie pelvina (inflamatia organelor genitale interne – uter, trompe, ovare), infectii urinare, inflamatii ale glandelor din vagin, iar femeile insarcinate au un risc crescut de nastere prematura.

Tratamentul este diferentiat in functie de cauza care a produs infectia:
– in tratamentul vaginitei bacteriene se indica antibiotic: metronidazol sub forma de tablete, ovule intravaginale;
-candidoza se trateaza cu antimicotice pe cale orala (Flucovim) si locala (ovule, geluri, creme) Clotrimazol, Gynozol, Canesten, Lomexin;
-tricomoniaza se trateaza cu metronidazol pe cale orala (Flagyl, Atrican) si locala sub forma de ovule – Klion, Tergynan;
-vaginita atrofica presupune administrarea de creme, comprimate sau ovule cu continut de estrogeni – Colpotrophine.

Masuri generale de prevenire a vaginitelor:
-purtati lenjerie din fibre naturale (bumbac, matase)
-evitati lenjeria prea stramta sau din materiale sintetice care permit acumularea caldurii si a umezelii
-nu faceti dusuri intravaginale decat daca sunt prescrise de ginecolog, acestea pot perturba echilibrul florei vaginale normale
-nu folositi sapun prea agresiv sau cu actiune antibacteriana
-evitati baile fierbinti frecvente
-daca suferiti de diabet mentineti nivelul glicemiei cat mai aproape de valoarea normala
-protejati-va de bolile cu transmitere sexuala
-efectuati anual un control medical care sa includa examen ginecologic, test Babes Papanicolau.

Dr. Ana Maria Oancea, medic specialist obstetrica-ginecologie