Ce este endometrioza?

Endometrioza este o boală cronică ce afectează la nivel global, aproximativ 10 % dintre femeile aflate la vârsta reproductivă, cu un impact social major. Deși poate să apară la orice vârstă, o întâlnim mai frecvent între 25 și 35 ani, în contextul infertilității. Aceasta se întâmplă deoarece întârzierea sau stabilirea eronată a unui diagnostic, precum și o conduită terapeutică neadecvată, poate avea ca urmare infertilitatea.

Cum apare endometrioza? Mucoasa care căptușește interiorul uterului și este eliminată lunar la menstruație, se numește endometru. În cadrul endometriozei, țesutul endometrial migrează în afara cavității uterine. Acesta poate să apară la nivelul trompelor uterine, ovarelor, pe intestine, pe peretele abdominal sau în vezica urinară și rareori, poate apărea chiar și în plămâni, ficat sau creier.

Care sunt cauzele endometriozei?

Până în prezent, nu se cunoaște cauza exactă a endometriozei. Aceasta este considerată o afecțiune multifactorială. De-a lungul timpului, au fost emise mai multe teorii, dar niciuna nu explică pe deplin de ce apare endometrioza. Cauzele acestei afecțiuni sunt reprezentate de:

Menstruația retrogradă: sângele menstrual, care conține celule endometriale și care ar trebui să se elimine din organism sub formă de menstruație, se exteriorizează prin trompele uterine în cavitatea pelvină. Aceste celule aderă de ovare , trompe, pereții pelvisului, unde formează focare de endometrioză ce se îngroașă și sângerează la fiecare menstruație;
Metaplazia celomică, adică transformarea celulelor din mucoasa care captuseste pelvisul, ovarul sau uterul în celule endometriale, sub influența unor stimuli hormonali sau inflamatori;
Transportul celulelor endometriale pe cale hematogenă sau limfatică
Factorii genetici : Femeile cu o rudă de gradul întâi (mamă, soră) cu endometrioză, au un risc de 6-10 ori mai mare de a dezvolta boala.
Factorii hormonali : estrogenul joacă un rol crucial în dezvoltarea și progresia endometriozei.
Factori imunologici: sistemul imunitar joacă un rol important în controlul creșterii țesutului endometrial ectopic. La femeile cu endometrioză, se observă adesea disfuncții ale sistemului imunitar;
Implantarea celulelor endometriale după o intervenție chirurgicală (histerectomie sau cezariană), la nivelul inciziei chirurgicale.

Care sunt factorii de risc pentru apariția endometriozei?

Deși cauzele apariției endometriozei sunt necunoscute, întâlnim tendința de a dezvolta aceasta boală în urmatoarele cazuri:

nuliparitatea (femeile care nu au avut nici o sarcină viabilă)
prima menstruație la o vârstă fragedă
menopauza instalată tardiv
ciclu menstrual mai scurt de 28 de zile
o menstră abundentă mai mult de 7 zile
predispoziție ereditară
bolile autoimune
variația cantității de estrogen din corp
toxinele din mediu
anomalii ale sistemului reproducător
indice de masă corporală scăzut
paciente cu histerectomie

Care sunt simptomele endometriozei?

Principalul simptom al endometriozei este durerea pelvină, asociată de cele mai multe ori cu perioadele menstruale. Deși multe femei experimentează crampe în perioadele menstruale, acelea cu endometrioză descriu de obicei durerea menstruală ca fiind mai puternică decât de obicei.

Atunci când simptomatologia bolii este una zgomotoasă, este denumită și boala celor 3D: durere la contact sexual, menstruații foarte dureroase, uneori cu imobilizare la pat și durere intermenstruală cu un caracter acut și de scurtă durată. Prin urmare, semnele si simptomele frecvente ale endometriozei includ:

dismenoree
durere la contact sexual
durere în timpul ovulaţiei
sângerări abundente sau neregulate;
dureri pelviene cronice sau intermitente;
infertilitate;
durere la defecație sau urinare
sângerare rectală sau vezicală
oboseală;
probleme gastro-intestinale (constipaţie, diaree, balonare);
dureri de spate.

Simptomele endometriozei se diminuează în timpul sarcinii, dacă aceasta se obține și dispar aproape complet odată cu instalarea menopauzei.

Cum se stabilește diagnosticul de endometrioză?

Diagnosticul endometriozei poate fi greu de stabilit și este deseori întârziat deoarece boala are simptome similare cu alte afecțiuni din sfera ginecologică sau digestivă. Întârzierea diagnosticului este cauzat și de faptul că deocamdată, nu există un test simplu care să poată fi folosit pentru depistarea afecțiunii.

Există câteva investigații pe care medicul ginecolog le poate efectua sau recomanda în vederea stabilirii diagnosticului.

Evaluarea clinică: Anamneza detaliată și examen clinic local care constă în examenul cu valve și tușeul vaginal
Investigații imagistice:
- ecografia transvaginală/transrectală;
- examen RMN pelvis cu protocol de endometrioză;
- colonoscopie virtuală;
- cistoscopie-urografia;
Laparoscopia este recomandată în special în situațiile în care există îndoieli diagnostice, simptome severe sau infertilitate inexplicabilă. De asemenea, este indicată atunci când tratamentele medicale nu dau rezultate sau când endometrioza profundă este suspectată. Laparoscopia este din ce în ce mai des utilizată ca metodă terapeutică decât pur diagnostică, fiind rezervată cazurilor complexe sau avansate.

Care este tratamentul endometriozei?

Până în prezent nu există tratament definitiv al bolii. În general, tratamentul urmărește să amelioreze simptomele, astfel încât boala să nu afecteze viața de zi cu zi a femeii. Scopul tratamentului constă în:

1. ameliorarea durerii,

2. încetinirea evoluției bolii,

3. îmbunătățirea fertilității.

Alegerea tratamentului se face în funcție de vârsta pacientei, dorința de a avea o sarcină și severitatea simptomatologiei. În funcție de aceasta, tratamentul este medicamentos sau/și chirurgical.

Tratamentul medicamentos constă în administrarea antiinflamatoarelor pentru diminuarea durerilor și terapiile cu hormoni ce au rolul de a reduce estrogenul din organism acționând și asupra durerilor. Se recomandă administrarea lor pe o perioada limitată de timp și sub o atentă supraveghere medicală pentru că pot avea efecte secundare importante.

Tratament chirurgical:

chirurgie conservatoare, de cele mai multe ori se optează pentru laparoscopie, cu îndepărtarea leziunilor endometriozice, excizia endometrioamelor (chisturi ovariene endometriozice) sau rezolvarea aderențelor pelviabdominale cu refacerea anatomiei pelvine normale
chirurgie radicală: histerectomia totală cu anexectomie bilaterală și excizia leziunilor endometriozice.

De menționat că în urma tratamentului conservator se întâlnesc frecvent recurențe ale leziunilor endometriozice. Statisticile arată că peste 30% din femeile cu această afecțiune suferă, totodată, și de infertilitate. Totuși, pentru marea majoritate dintre acestea, probabilitatea de a obține o sarcină crește după un tratament adecvat însă este în strânsă legătură cu gradul de afectare al aparatului reproductiv.

DR. RADU TEODORA, medic specialist obstetrică-ginecologie