Ce sunt vaginitele?

Inflamatiile vaginului se numesc vaginite sau colpite. Ele sunt asociate de obicei cu infecțiile vulvare, constituind vulvo vaginitele. De asemenea, unele vulvovaginite sunt însoțite și de inflamații ale glandelor anexe (Bartholinite, Skenite), uretrei (uretrite) și mai ales ale colului uterin (exo și endocervicite).

După agenții care le cauzează,  vaginitele pot fi infecțioase (bacteriene, parazitare, micotice, virale), prin agenți chimici (toxice, medicamentoase) și prin agenți fizici (vaginita de iradiere, prin corpi străini).
In raport cu vârsta la care apar, vaginitele sunt variabile.

Astfel, la fetițe, mucoasa vaginală este subțire, acest fapt explicând frecvența crescută a vulvovaginitelor cu germeni banali și frecvent asociate cu prezența parazitilor (oxiuri) pătrunși în cavitatea vaginală îngustă. La femeia adultă se întâlnesc frecvent vaginitele produse de boli cu transmitere sexuală.

Care sunt posibile cauze ale apariției vaginitelor?

Cauza apariției vaginitelor este reprezentată de o modificare a echilibrului florei vaginale, infecțiile sau reducerea nivelului de estrogen după menopauză.

Regiunea vulvo-vaginală este ușor accesibilă infecțiilor, datorită deschiderii în mediul exterior, vecinătății cu rectul, traumatismului sexual.

 Modificările florei vaginale normale pot fi determinate de diverse condiții, cum ar fi:
-tratamente cu antibiotice, citostatice, corticosteroizi, antivirale
-contraceptive
-modificări hormonale (mai ales în timpul sarcinii)
-diabet zaharat prost controlat
-dispozitive contraceptive intrauterine (sterilet)
-dușuri intravaginale frecvente
-stări de imunosupresie (SIDA)
-chisturi sau polipi vaginali
-spermicide sub formă de cremă sau bureți
-excese sexuale
-micțiunile și defecația pot favoriza migrarea florei, din rect sau din uretră, în vagin.

Care sunt tipurile cele mai frecvente de vaginite?

Vaginita bacteriană – aceasta fiind rezultatul înmulțirii excesive a unei bacterii care se găsește în mod normal în vagin, ducând la modificarea echilibrului florei vaginale (Gardnerella vaginalis)
Candidoza vaginală data de o ciuperca Candida Albicans
Tricomoniaza vaginală cauzată de un parazit (Trichomonas Vaginalis) care se transmite prin contact sexual
Vaginita atrofică, data de conținutul scăzut în estrogeni al mucoasei vaginale care apare la menopauză.

Vaginitele – semne și simtmone

Simptomatologia vaginitelor este dominată de prezența unei scurgeri vaginale anormale numită leucoree. Arsurile sunt consecința iritației produse de leucoree, dar pot crea confuzie cu cistita (infectia urinara). Pruritul (mâncarimea) este un alt simptom prezent, mirosul dezagreabil și dispareunia (durerea la contactul sexual), toate aceste pot să însoțescă vaginitele.

În plus, unele semne si simptome depind de tipul vaginitei, astfel:
În cazul vaginitei bacteriene, se observă o secreție vaginală alb cenușie, urât mirositoare (miros de pește) mai evidentă după contactul sexual
În candidoză,  principalul simptom este pruritul, însoțit de o secreție albă, vâscoasă, cu aspect brânzos.
Tricomoniaza pe de altă parte, se manifestă prin apariția unei secreții gălbui sau gri verzui, cu aspect spumos.

Secrețiile vaginale normale reprezintă modalitatea vaginului de a se curăța și de a menține o stare de echilibru. In mod normal, secrețiile vaginale sunt transparente sau au o culoare alb tulbure, și un miros ușor, nicidecum neplăcut. Secrețiile vaginale variază în raport cu fazele ciclului menstrual. Astfel, la ovulație, acestea sunt mai abundente, translucide. Orice modificare în cantitatea, mirosul sau culoarea secrețiilor, impune o vizită la medicul ginecolog.

Cum se pune diagnosticul pentru vaginite?

Pentru a diagnostica vaginita se impune un examen ginecologic cu recoltarea unei mostre de secreție vaginală pentru a fi analizată la microscop. Acest lucru ne permite astfel identificarea agentului care a produs infecția.

Vaginitele netratate corespunzător și complicațiile ce pot apărea? 

In general, infecțiile vaginale nu dau naștere unor complicații grave.
In ce privește vaginita bacteriană sau cea datorată tricomonaizei, nediagnosticată și netratată, se poate asocia cu complicații ginecologice și obstetricale. Astfel, femeile cu vaginită bacteriană au un risc crescut de a dezvolta boala inflamatorie pelvină (inflamația organelor genitale interne – uter, trompe, ovare), infecții urinare, inflamatii ale glandelor din vagin, iar femeile însărcinate au un risc crescut de naștere prematură.

Ce tratament se recomandă în cazul vaginitelor?

Tratamentul este diferențiat în funcție de cauza care a produs infecția. Astfel, în tratamentul vaginitei bacteriene se indică antibiotic: metronidazol sub forma de tablete, ovule intravaginale.
În cazul, candidozei se recomandă tratament cu antimicotice pe cale orală și locală (ovule, geluri, creme).
În caz de tricomoniază, aceasta se tratează cu metronidazol pe cale orală și locală sub formă de ovule.
Iar vaginita atrofică, presupune administrarea de creme, comprimate sau ovule cu conținut de estrogeni.

Câteva măsuri generale de prevenire pentru vaginite:

Purtați lenjerie din fibre naturale (bumbac, mătase).
Evitați lenjeria prea strâmtă sau din materiale sintetice care permit acumularea căldurii și a umezelii.
Nu faceți dușuri intravaginale decât dacă sunt prescrise de medicul ginecolog, deoarece acestea pot perturba echilibrul florei vaginale normale.
Nu folosiți săpun prea agresiv sau cu acțiune antibacteriană.
Evitați băile fierbinți frecvente.
Dacă suferiți de diabet mențineți nivelul glicemiei cât mai aproape de valoarea normală.
Protejați-vă de bolile cu transmitere sexuală.
Efectuați anual un control medical care să includă examen ginecologic și un test Babes Papanicolau.

Dr. Oana Maria Pop, medic specialist obstetrica-ginecologie

Tag Words: vaginita, infecție vaginală, ginecologie Cluj, candidoza, control ginecologie,  vaginita bacteriana, vaginita atrofică, ginecolog bun