ECOGRAFIA IN SARCINA

Ecografia de sarcină

Poate nici o altă metodă de investigație nu a avut un impact atât de mare asupra obstetricii ca și examinarea ecografică. Astăzi nu se poate concepe un serviciu de supraveghere a sarcinii fără a avea un serviciu de ecografie. Ecograful intrând în arsenalul specialității obstetrică ginecologie. Avantajul major al acestei metode este faptul ca nu este invazivă, e nedureroasă și permite obținerea de informații în timp real. Există două modalități prin care se poate efectua ecografia de sarcină: trans-abdominal și endo-vaginal.

Ecografia in primul trimestru de sarcină (până la 12 săptămâni):

Calea endovaginală este metoda cea mai recomandată pentru studiul uterului și a conținutului acestuia, în primul trimestru de sarcină. Ea permite vizualizarea precoce a embrionului precum și a altor structuri embrionare. Examinarea se face cu vezica urinară golită, pentru că o vezică urinară plină poate modifica poziția normală a uterului și a ovarelor.

Ce informații ne aduce ecografia în primul trimestru de sarcină? – confirmă prezența sarcinii. Embrionul poate fi observat și măsurat de la 5 săptămâni și jumătate de sarcină;

– estimează vârsta gestațională (vârsta sarcinii). La paciente care nu pot dezvălui cu precizie data ultimului ciclu menstrual trebuie făcute măsurători ale embrionului cât mai precoce, pentru stabilirea corecta a vârstei sarcinii;

– stabilește viabilitatea sarcinii (daca embrionul este viu);

– stabileste dacă sarcina este situată intrauterin (în interiorul uterului) sau extrauterin (în afara uterului).

– în caz de sângerări vaginale în primul trimestru de sarcină, stabilește dacă sarcina se dezvoltă normal sau dacă avem de-a face cu o patologie asociată: prezența de hematoame în jurul sacului ovular (cheaguri de sânge) care pot duce la avort spontan (pierderea sarcinii).

Ecografia în trimestrele II si III de sarcină.

Incepând cu trimestrul II de sarcină (dupa 12 săptămâni) metoda cea mai folosită de efectuare a ecografiei este trans-abdominală. In practică, prima ecografie importanantă de trimestru 2 se face între 20 si 22 de săptămâni. Scopurile acesteia sunt:

– depistarea posibilelor malformații fetale;

– depistarea întârzierii de creștere intrauterină (fătul nu crește suficient);

– verificarea datei probabile pentru naștere.

In trimestrul III (dupa 28 de săptămâni) cea mai importantă este la aproximativ 32 – 33 de săptămâni. Obiectivele urmărite sunt:

– in principal aprecierea stării de sănătate, a creșterii și maturității fetale;

– reverificarea morfologiei fetale (studiul dezvoltarii organelor fetale);

– localizarea placentei.

Un alt rol important al ecografiei în sarcină, este faptul că permite efectuarea unor investigații mai invazive cum sunt amniocenteza (prin care se recoltează lichid amniotic) și biopsia de vilozități coriale (prin care se recoltează fragmente din placentă) acestea fiind necesare în stabilirea diagnosticului unor anomalii genetice (sindrom Down, Edwards). Tot cu ajutorul ecografiei se efectuează dublul test intre 11 si 13 săptămâni și triplul test între 16 si 18 săptămâni, pentru detectarea riscului de sindrom Down sau Edwards.

Ce presupune o ecografie in sarcină?

Pacienta va sta întinsă pe masa de examinare, iar pentru examinarea trans-abdominală medicul va aplica un gel pe abdomen care va permite propagarea ultrasunetelor. Apoi va plimba de-a lungul abdomenului sonda ecografică. Ultrasunetele se lovesc de structurile corporale și de bebelușul din uter, iar sonda ecografica recepționează undele care se întorc, fiind recompuse într-o imagine pe un monitor.

Zonele albe sau gri afișate înfățișează oasele și țesuturile, în vreme ce zonele întunecate indică lichidul amniotic din jurul bebelușului. Această examinare nu este dureroasă, sonda ecografică putând crea o anumită presiune asupra abdomenului, însa aceasta nu reprezintă nici un disconfort.

Dacă sarcina este mai mare de 18 săptămâni, este posibil ca și bebelușul să distingă unele vibrații care însoțesc procedura, fără a-l afecta în vreun fel. Examinarea endo-vaginală presupune introducerea unei sonde ecografice în vagin, după aplicarea în prealabil a gelului ecografic, aceasta nefiind o procedură dureroasă.

Câte ecografii se fac în sarcină?

Nu există un număr prestabilit de ecografii pe care o femeie însărcinată trebuie să îl respecte. O ecografie suplimentară este indicată ori de câte ori se suspectează o anomalie a sarcinii. In practică, prima ecografie este indicată la 7 săptămâni de sarcină. Scopul fiind confirmarea sarcinii, respectiv excluderea unei sarcini extrauterine, confirmarea prezenței activității cardiace și stabilirea vărstei sarcinii și a datei probabile a nașterii.

O a doua ecografie se efectuează în săptămțnile 20-22 de sarcină, pentru a verifica prezența unor posibile malformații fetale, întrucât fătul este suficient de mare pentru o evaluare atentă a anatomiei fetale. De aceea, se numește și ecografie morfologică. Sarcina multiplă este evaluată cu precizie tot acum. Se evaluează parametrii de creștere ai bebelușului. Se determină poziția placentei și sexul bebelușului.

Unii medici efectuează o ecografie și între 11-14 săptămâni de sarcină. Scopul fiind determinarea grosimii translucenței nucale (pliul cefei) și prezența osului nazal fetal, ce ajută la diagnosticarea sindromului Down.

O nouă ecografie poate fi recomandată în săptămâna 32 sau chiar mai târziu. Scop: determinarea poziției fătului, a greutății, ritmului de creștere. Se va verifica poziția și greutatea placentei. Unii medici efectueaza o ultimă ecografie în săptămânile 39-40 de sarcină, pentru a verifica cantitatea de lichid amniotic, greutatea și ritmul cardiac al fătului.

Numărul total de ecografii depinde de starea sarcinii; dacă la o ecografie au fost descoperite anumite anomalii, atunci sarcina necesită o evaluare suplimentară.

Ecografia Doppler

Este folosită pe scară largă pentru a evalua ritmul cardiac fetal, evaluarea stării de sănătate a fătului în condițiile unei restricții de creștere intrauterină. De asemenea, pentru evaluarea răspunsului fetal în stări ca hipoxia (aport redus de oxigen) sau anemia.

De obicei, ecografia Doppler investighează starea arterei ombilicale, arterelor cerebrale medii fetale sau arterelor uterine materne. Utilizarea mapării prin colorarea fluxului sangvin poate descrie în timp real circulația sângelui prin vasele de sânge fetale, direcția fluxului fiind reprezentată de diferitele culori utilizate. Facilitățile Doppler sunt parte integrantă a oricărui aparat modern de ecografie. Astfel pacientul nu trebuie să fie conectat la un alt dispozitiv pentru investigarea Doppler.

Ecografiile 3D si 4D

Ecografiile 3D si 4D furnizează informații tridimensionale (lungime, lățime și înălțime, respectiv timp pentru 4D, a ceea ce dorim sa examinăm. Folosesc acelasi tip de ultrasunete ca și ecografia 2D, însă reflectate în mai multe unghiuri. Sonda ecografică scanează o serie de imagini ale subiectului, iar computerul le procesează și redă o imagine tridimensionala, adesea impresionantă pentru părinți. Asfel facilitând crearea unei legături psihologice între părinte și viitorul nou născut.

Avantajele acestei metode sunt indiscutabile: anomalii congenitale mai greu detectabile prin metoda clasică, cum ar fi spina bifida, palatoschizis (gura de lup), polidactilia (degete în plus) pot fi vizibile mai bine ca urmare a ecografiei 3D. Exista unele impedimente în obținerea unor imagini satisfăcătoare, cum ar fi: poziția fătului, cantitatea de lichid amniotic, gradul de obezitate matern, calitatea imaginii depinzând și de abilitatea medicului.

Mai recent pe piata au aparut ecografiile 4D care permit vizionarea imaginilor tridimensionale în mișcare, deci evidențierea mișcărilor fătului în timp real. Pentru obținerea unor imagini superioare calitativ, perioada optimă recomandată pentru efectuarea ecografiei 4D este intervalul 26-32 de săptămâni.